În fiecare an, pe 23 aprilie, românii întâmpină sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe cu un amestec de credință, simboluri arhaice și obiceiuri transmise din generație în generație. Considerat protector al naturii înverzite și aducător de belșug, Sfântul Gheorghe este cinstit și în satele din Oltenia.
În tradiția populară oltenească, sărbătoarea marchează începutul verii pastorale și reînnoirea ciclului vieții. În zorii zilei, oamenii își împodobesc porțile și gospodăriile cu ramuri verzi de stejar, fag sau salcie, pentru a alunga spiritele rele și a atrage norocul.
„Să nu te prindă Sfântu’ Gheorghe fără ramură verde la poartă că nu-ți merge bine tot anul”, spun bătrânii din sate precum Polovragi sau Vaideeni.
Fetele tinere obișnuiesc să își pună sub pernă frunze de leuștean sau roua adunată de pe flori în dimineața zilei, în credința că-și vor visa ursitul.
Roua de Sfântul Gheorghe este considerată magică, aducătoare de sănătate și frumusețe. În unele zone, este strânsă cu grijă și păstrată pentru leacuri sau descântece.
Sărbătoarea are și o dimensiune religioasă puternică. Bisericile din regiune se umplu de credincioși care vin să aprindă lumânări, să se roage pentru sănătate și protecție. Sfântul Gheorghe, înfățișat în icoane călare pe un cal alb, învingând balaurul, este văzut ca un simbol al binelui care învinge răul.
Într-o lume care pare să se îndepărteze tot mai mult de tradiții, sărbătoarea de Sfântul Gheorghe în Oltenia rămâne un reper identitar și spiritual. Este un moment de reconectare cu natura, cu valorile comunității și cu moștenirea lăsată de străbuni.
