vazand pe forum un sondaj de opinie din ce ne tragem mam gandit sa exprim si eu un pc de vedere .
uni zic ca ne tragem din maimuta de fapt mintea lor este atat de ingusta ca la o maimuta
CREAREA OMULUI
Întru-nceput: „în interiorul dimensiunii nemărginite şi atemporale a lui Dumnezeu,atunci când El, prin propria Sa voinţă şi putere, a hotărât ca lumea să aibă un început ca să nu socotească unii că lumea este fără început” . Curgerea timpului porneşte odată cu creaţia, timpul fiind, de asemenea, creat de Dumnezeu, Cel ce există dinaintea şi deasupra timpului. „Trebuie, deci, neapărat ca cele ce au început în timp să se sfârşească tot în timp”
Spaţiul şi timpul sunt date ca un cadru în care creaţia să se desăvârşească, urmând a se sui dincolo de acestea, prin îndumnezeire. „Iar expresia la început vrea să spună că toate au fost create îndată, fără nici o amânare, căci cuvintele la început nu suferă să ne gândim la vreo trecere de vreme.
La început, Dumnezeu a făcut cerul şi pămantul. Dar cum acesta nu era incă la vedere, ci zăcea acoperit de intunericul adanc, doar Duhul plutind deasupra lui, a poruncit Dumnezeu să fie lumină. De indată ce ea s-a ivit, privind intreaga suprafaţă, a despărţit Dumnezeu lumina de intuneric şi intunericul l-a numit noapte, iar lumina a numit-o zi; apariţia luminii s-a chemat dimineaţă şi inceputul odihnei, seară lumina şi a împărţit-o în măsură exactă a doisprezece ore de zi şi doisprezece de noapte, pentru ca ziua să aducă noaptea ca un prilej de odihnă pentru lucrarea oamenilor, iar ziua să biruiască şi astfel lucrarea să poată fi împrospătată cu această schimbare alternativă a odihnei.
Apoi, in a doua zi, Dumnezeu a inălţat deasupra intregului cerul, fiindcă a vrut ca acesta să stea despărţit anume pentru El; l-a inconjurat cu cristal, făcandu-l să fie umed şi imbibat cu stropi de apă, ca să slobozească ploi intru rodnicia pămantului.
În a treia zi, El a făcut uscatul, pretutindeni inconjurat de mare: in aceeaşi zi au răsărit din glie iarba şi seminţele
În a patra zi El a făcut doi luminători în cer, cel mare şi cel mic, ca unul să stăpânească ziua iar celălalt noaptea , şi celelalte stele, inzestrandu-le pe toate cu o mişcare şi un crug din care să reiasă limpede scurgerea timpului şi toanele vremii iar prin poziţiile lor să se deosebească anotimpuri, ani, luni, zile şi ore şi a pus restul de stele în ceruri, ca să lumineze pe pământ.
Lumea noastră este compusă din patru elemente - foc, apă, cer, pământ. Aceste patru elemente, prin urmare, alcătuiesc pătrimea de vremi sau anotimpuri.
Soarele, de asemenea, şi luna dau naştere pe durata întregului an la patru anotimpuri - primăvara, vara, toamna, iarna, iar aceste anotimpuri în parte fac un pătrar.
Există patru făpturi vii înaintea tronului lui Dumnezeu, cele patru Evanghelii, patru râuri curgătoare în rai , patru generaţii de oameni de la Adam la Noe, de la Noe la Avraam, de la Avraam la Moise, de la Moise la Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu; şi patru creaturi vii, adică, un om, un viţel, un leu, un vultur şi patru râuri, Fison, Gheon, Tigru şi Eufrat.
În cea de-a cincea zi s-au proadus uscatul şi mările, Dumnezeu a făcut vieţuitoarele, atat cele inotătoare, cat şi cele inaripate; pe unele le-a trimis in adancul apelor, pe altele in văzduh, punandu-le de indată să se unească-intre ele şi să se imperecheze, in vederea prăsirii lor, incat spiţa să le crească şi să se
inmulţească.
În ziua a şasea fiind făcute cele dorite Dumnezeu l-a ridicat pe om din ţărână, ca domn al tuturor lucrurilor pe care El le-a făcut pe pământ şi în apă. Totuşi, El făcuse îngerii şi arhanghelii înainte de facerea omului, punând cele duhovniceşti înaintea celor pământeşti. Căci lumina a fost făcută mai înainte de cer şi de pământ. Această zi a şasea se numeşte paraskevi, adică, pregătire a împărăţiei. Căci El îl pregătea pe Adam, pe care l-a făcut după chipul şi asemănarea Sa. Dar, pentru acest motiv, El a terminat lucrările Sale înainte de a fi făcut îngerii şi omul, ca nu cumva din întâmplare ei să susţină mincinos că i-au fost ajutoare la acestea, lumea cu tot ceea ce cuprindea, a fost creată in aceste şase zile.
În ziua a şaptea El S-a odihnit de toate lucrările Lui, a binecuvântat-o şi a sfinţit-o.
Crearea lumii de Dumnezeu formează nu numai punctul de plecare a învațăturii despre El ci și punctul central a toată teologia creștină. El este creator al lumii, Proniator, Atotbun și înțelept al întregii lumi, precum și săvărșitorul întregii iconomii a mântuiri noastre. Dumnezeu Creatorul lumii cere o deosebită atenție, El nu s-a confundat pe sine cu lumea creată de El și a rămas cu aceiași conștiință despre sine că El este deosebit de lume, precum și lumea este deosebită de el.
De aceea lumea nu este fructul unei dezvoltări oarecare interne și necesare ci este lucrarea singurei voințe libere a lui Dumnezeu care s-a manifestat în creațiune fără nicio pierdere a însăși ființei divine.
Ideea despre Dumnezeu creatorul lumii este exprimată și de Moise, care zice că în această idee este pătrunsă întreaga descoperire atât a Vechiului Testament cât și a Noului Testament, pentru ca în ea găsim una și aceeași idee despre Dumnezeu desăvîrșit și Stăpân deplin al întregii lumii în care orice există se datorează absolut de Dumnezeu.
Astfel, Iov arătând la creaturile lumii, care todeauna mărturisesc despre dependența lor de Dumnezeu zice: „ Cine dar n-a cunoscut întru toate aceste că mâna Domnului a făcut acestea” . Prin cuvintele „mâna Domnului a făcut acestea ” denotă că ceea ce există în lumea aceasta se datorează existenței lui Dumnezeu și este dăruită creaturilor sale prin actul de creare.
Aceiași idee o exprimă Psalmistul: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au creat și cu duhul lui toată puterea lor. ... El a zis și s-a făcut, El a poruncit și s-a zidit” .
În cartea pildelor arată clar că crearea lumii nu a fost pentru Dumnezeu ceva neștiut sau neașteptat ci a fost o lucrare a unui plan ce există din eternitate în mintea Lui și a fost creat de înțelepciunea Lui cea eternă.
Nici profeții nu încetau să amintească poporului evreu despre actul creației lui Dumnezeu. Isaia adresându-se poporului său zice „Tu uiți pe domnul Creatorul Tău, cel ce a întins cerurile și a întemeiat pământul ”, căci așa zice Domnul cel ce a făcut cerul și pământul. El este Dumnezeu, care a făcut pământul și l-a creat ... Eu sînt Domnul, și nu este altul .
Daniil, la întrebarea Împăratului păgăn , care este motivul pentru care el nu se închină lui Baal a răspuns : „Pentru că eu nu mă închin idolilor făcuți de mâini omenești ci mă închin Dumnezeului celui viu care a făcut cerul și pământul și care stăpânește peste tot trupul” .
Și Sf. Apostol Pavel a vorbit despre crearea lumii în epistola către Coloseni spunând că: „prin acela s-au creat toate, câte sînt în ceruri și pe pământ văzute și nevăzute” .
Sf. Apostol Pavel ne explică originea lumii prin acțiunea unei singure puteri creatoare a lui Dumnezeu și lipsa oricărui material din afară.
În epistola către Evrei Sf Ap. Pavel spune: „Prin credință pricepem că s-a întemeiat veacurile cu cuvântul lui Dumnezeu și s-au făcut din cele nevăzute cele ce se văd” .
Dumnezeu a creat lumea fără nicio pierdere din ființa Sa, aceasta rămănînd neschimbată, iar ceea ce este creat de El este supus schimbării neîncetat .
El nu se amestecă pe Sine cu făptura creată de El și totdeauna s-a deosebit pe Sine ca creator și proniator al ei.
Iubirea negrăită a îndemnat pe Dumnezeu să creze lumea cu finte raționalo-morale ,capabile de al iubi și a găsi în el fericirea care nîncetat și în tot locul se manifesă în actiunile sale față de lume .
Creaţia este oglinda lui Dumnezeu in care se reflectă bunatatea, mila, pronia si iubirea Tatălui ceresc pentru noi, oamenii. Sfintii Parinţi numesc pe toate cele văzute "spatele lui Dumnezeu", care inchipuiesc, simbolizează pe cele viitoare. Iar cand vom trece la cele vesnice, atunci vom vedea cu ochii cei duhovnicesti " fata lui Dumnezeu " adică vom privi fată către față slava Prea Sfintei Treimi, fără să mai avem nevoie de " oglinzile " cele de pe pamant, adică de creaţii. Aici pe pământ nu suntem vrednici să privim pe Dumnezeu in faţă. Iar dacă auzim pe Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, zicand : " Pe Dumnezeu nimeni niciodata nu L-a vazut " , sa intelegem ca nu L-a vazut după fiinţă, dupa esentă, insa Il vedem prin creatie.” .
Lumea nu poate exista fara prezenta lui Dumnezeu in ea, ca să nu se întoarcă în neant, si tot prin Duhul se innoieste: “Trimite-vei Duhul Tau ţi se vor zidi şi vei înnoi faţa pamântului”